Rădacini

Fac pași mici spre stele.
Escaladez muntele vieții
Prin pădurea bătrâneții,
Deși sunt înca tânăr.

Drumurile nemarcate
Îmi arată calea;
Aud chemarea
Pașilor ancestrali.

Pe măsură ce urc
Copacii mă condamnă
Că nu stau o secundă
Să prind rădăcini.

Ajung pe culme și privesc
Către orașul ce scoate scântei
Privesc lumea distrusă de idei
Ce caută înțelepciune.

S-au izolat de lumina stelelor
În globul lor de sticlă;
Într-o lume ponosită
Și arsă.

Sus aici și-a plantat sămânța
Doar un brad
Îndoit spre cer,
Mic și sincer

Nu are rădăcini adânci,
Nu încearcă să ajungă cerul
Și e rezistent la gerul
De sus.

Îmi prind și eu rădăcini lângă el...