Cuget

Mă-nec în gândurile tale
Ce le-alungă pe-ale mele:
Le prind, le ofilesc - petale
Dispar, alunecând cu ele.

Glasul tău mă însușește
Trupul, chipul tău - la fel
Amintirea mă lovește;
Mă smulge în al său tunel.

Nicio clipă ce-a trecut
Niciun stins apus de soare...
Nimic n-a fost mai plăcut;
Nimic n-a durut mai tare!