Freestyle

Prea obosit să-ți mai şoptesc vreun cuvânt
Şi totuşi, prea-n putere să mă las purtat de vânt
Încerc cât de mult să o iau din aproape-n aproape
Dar cu cât merg mai mult, totul pare mai departe

Prea des par arogant, nesimțit şi poate chiar dement
Nu că par, aşa sunt şi transmit asta elocvent
Citeşte-mi printre rânduri, că pe mine nu mă poți citi
Hai axează-te pe asta, şi efortul tău se va risipi

Sunt exact ca o frunză, toamna, cănd o duce vântul
Atât de imprevizibil că mă poți compara cu gândul
Sunt genul de om care nu evită să spună verde-n față
Sunt genul de om ce vede clar, şi-n cea mai densă ceață.

Pun suflet în tot ce fac, poate chiar prea mult
Dar pentru cel ce mă ascultă, merită să mă frământ
Cea mai bună parte cănd simți durere e că asta-ți arată
Simpla dovadă, prostule, că măcar eşti încă-n viată!