Dor de vară

Camera e goală,
Nu sunt aici.
Trupul e întins pe pat,
Inima bate neîncetat,
Iar sufletul zboară...

Ochii verzi ca de smarald
Nu s-au închis,
Privesc non-stop tavanul alb
Și derulează cu tristețe-un vis.

Se aude un scârțâit,
          (Ca cel al leagănului copilăriei,
          Din parcul de lângă bloc)
Iar lemnul ușii a crăpat
Când s-a trântit.

Vântul tăios, rece,
Prin fereastra-mi străvezie trece;
Îmi mângâie obrazul,
Mă alintă,
Și atunci se ivește,
Pe pielea catifelată,
Un strop din apa sfântă
Care a fost lăsat să curgă
Și s-a prelins ușor pe față...
A trecut de nas, de gură,
S-a oprit la bărbie,
             Dar apoi a continuat;
Mi s-a scurs pe gât
Și-am simțit că sunt iar vie.


Amintiri, melancolie,
Țipete si gelozie,
Gând la somnul pe vecie,
Dor de vara călduroasă!
Azi, e toamnă...
Tot ce-a fost, n-o să mai fie.

Pleoapa grea mi-a căzut
Și-o frunză s-a așternut
Pe un suflet, din milioane,
Sfâșiat.
                                              Oh, copil din mine,
                                              Unde ești? Mi-e dor de tine...