Liceul

Fortăreață izolată plină de aspirații,
Defăimată de mulți, visată de alții,
Prinzătoare a multor visuri argintii
Ce se pierd printre albe pixuri și hârtii.

Balaurul fără de foc ce mușcă tinerețea
Care stă îngropat în amintiri ce umplu curtea,
Privind calm, îmblânzit de atâtea generații,
Purtând zâmbetele copiilor drept decorații.

Al nostru fără de flamuri rege bătrân
Peste copilăria multora ce a fost stăpân,
Încercând să lumineze calea tuturor
Sperând să ofere un strălucit viitor.

Regizor mut al scenariilor zgomotoase,
Protagonist al ultimelor clipe rămase,
Psiholog și leac al tuturor dezamăgirilor
Și pețitor al tuturor iubirilor.

Cavalerul cu ochi aurii de vultur
Ce mânuiește sabia cu oțelul cel mai dur,
Retezând anii din viața oamenilor
Făcând, în realitate, loc cunoștințelor.