Sunt oameni şi oameni

A trecut o vreme, în sfârşit am înțeles,
Oamenii sunt falşi, sunt doar pe interes.
Amărăciunea mi-o transpun în piese şi în vers,
Amintirile sunt dureroase, aproape că le-am şters.

Cine a zis că o să treacă, ce păcat te-a mințit,
Fiecare palmă luată te-a zdrobit, dar te-a-ntărit,
Nu ştiu dacă-nțelegi, dar sper că ai să înțelegi,
Oamenii-ți dau jumătăți, când tu le dai bucăți întregi.

Şi da, ştiu, în suflet ai prăpastie şi inima ți-e canion
Dar eşti diferit de alții, îți păstrezi haina de om,
Că unii sunt hiene, care caută doar hrană,
Sau în loc să te vindece, te lovesc fix in rană.