Eu pe o felie de toast

Cum se face că nu mă pricep
la viața ce-i în jur?
Se poate spune că am
două mâini stângi și
o privire fugitivă, din greșeală
vărsată pe jos (de mine, evident).
Sincer, mă cam pierd în detalii
când mă pun pe contemplat diverse -
tocmai diversele sunt de vină!

Mă rog, să revenim :
Am încercat de atâtea ori
să mă renasc într-un contur
"ceva mai bun" (îh, cum sună);
chestia e că nu se prea poate.
Matrice sunt atâtea,
le-am îmbrăcat deja pe majoritatea,
dar sunt mult prea transparente :
mă scurg prin ele ca o ploaie...
...asta sau poate pe mine mă plouă.
Încă nu m-am lămurit cum e cu astea două.

Dacă sunt atent căutată,
pot fi găsită în decor pe undeva,
un fâlfâit silențios și zâmbitor.
Chit că nu strălucesc așa evident,
eu mă încânt mereu în împrejurări, fie
strecurându-mă nestingherită printre flori
afectate de osmoza cotidiană
- pe astea le privesc cu o oarecare reținere -,
fie doborând borcane goale imaginare
ori aruncând pahare de cafea la gunoi.

Cofeina îmi impresionează placa foto
și-mi pătează suflul uneori,
dar de asta exista gumă orbit, nu-i așa?

Tocmai ce mi-am terminat
mărul de pauza mare,
mă duc să-l sărut pe prințul fermecător.
El își mănâncă sendvișul cu drag
și discută despre detaliile tehnice
ale *insert tip de biclă* cu prietenul său.

Hai să nu ne oprim aici,
e coadă prea mare ca să fie adevărată
la covrigaria de lângă liceu la ora 12...

Continuând cu diversele :
Fug în grabă, amuzată la maxim,
de-o lume prea reală pentru gustul meu ;
eu una nu știu ce-i cu ea, nebuna,
de o tot ține pe a ei,
dar nu îmi displace să mă joc.
Așadar, nu este o problemă
că sunt o alergătoare groaznică.
În schimb, am realizat de curând,
într-o introspecție nocturnă de joi,
că mereu mă las prinsă intenționat
de drame și note de 6 la fizică.
Ce farmec au elementele astea în formulă!
(păcat că mintea mea e o harababură)

Oh, dar catalizatorul principal,
omniprezent în reacțiile mele
este curiozitatea asta excesivă
de a afla ce-am înainte. Ea mă surprinde
într-un mod ciudat, de obicei
cu un déjà-vu neașteptat și
cu un icnet ascuțit, afon și deranjant.
Mi se par tare drăguțe acele coincidențe,
parcă îmi dau un aer franțuzesc,
acompaniind placut aroma
de ceai verde cu scorțișoară și lămâie
din inima mea cea predispusă
la tahicardie, umor sec și prea multă iubire.

În ciuda acestor dificultăți
și erori de programare din soft-ul meu,
consider că sunt destul de aproape
de limita obișnuință de funcționare
(nicidecum tulburător de departe
de normalitate, nuuuu)...

... M-am mai gândit și cred
că nu trebuia să copiez
la acel test de la TIC dintr-a cincea;
acum îmi dau eu seama
de ce am karma asta proastă
de ceva vreme încoace
la ora de info
(nu i-a luat decât patru ani să revină, hah)