Cum unii ar crede, dintr-o minte sucită,
Cum alţii ar spune, dintr-o minte strălucită,
Poetul talentat se îmbată din stele
Ascultă cum ceasul ticăie într-un mod aparte
Străluceşte printre pagini de imaginaţie.
Trăieşte doar din clipiri de iubire
Şi soarele ce dezmiardă minunat dimineţile
Cu simplitate, se aruncă în trăiri, sentimente.
Strânge vise pierdute prin nori sau aruncate la coş
Într-un preamăreţ buchet ce-l împarte tuturor
Cu modestie.
Aranjează, printre pânze de păianjen, romanţe,
Ignoră necazurile şi grijile precum praful.
Nesemnificative.
Alimentat de flacăra tinereţii şi a speranţei,
Cu dor nebun, el dansează
Printre picături proaspete de ploaie
Printre cărţile ce anină din sutele de rafturi
Printre versuri indescifrabile, printre gânduri ascunse,
Simte viaţa prin alţi ochi.
Nu se pierde printre umbre,
Doar salvează prin frumos,
Civilizaţia condamnată
Să nu poată crede. |
|