Traversănd Timpul

Îmi ascund sufletul
cu zâmbetul cuvintelor
în mii de galaxii,
Şi plec şi mă întorc; mă întorc şi plec,
Călătoresc pe aripile timpului
către muchia izolată a minții,
Şi aud strigătul veacului in fiecare palmă a zilei.

Merg spre haosul conştiinței
unde, din prafurile estice izvorăsc lumini.
Privesc spre valea subconştientului şi văd amintirile lumii
în fiecare particulă a vieții.
Mă scufund in marea de visări senine,
cu farmecul lumii reci,
Spre adâncul uitării oarbe, spre infinitul necunoscut.