Am făcut din

Sub cele șapte ceruri
Mă simt ca-n al nouălea,
Aud adieri de vânturi
Iar sufletu-n piept șoptea:

"Am făcut din vorbe arme
Și din adevăr minciună,
Am făcut din comedie drame
Și din senin, am făcut furtună!

Am făcut amor, din ură,
Legănându-mi al meu dor
Limpede că o picătură
Din marea de vise, care mor."

Urmând să mă ia un val
Nehotărât unde să mă lase,
Pe o stâncă sau la mal.
Însă, am ajuns in larg, valul, se retrase.