În pădurea-ntunecată
Nici lumina nu răzbate:
Colț de lume ce-i deșartă,
Fără zi, ci numai noapte.
Vânturi reci suflă teroare,
Întunericul domnește.
Nu e pată de culoare,
Ci doar groază ce tot crește.
Vai de-acel ce rătăcește
Pe cărările-i pierdute,
În pustiu-n care crește
Floarea unei nopți temute.
Vai de-acel cu viață-n suflet
Ce în negură se pierde,
Nu e nimeni să-l ajute,
Întunericul îl soarbe.
În pădurea împietrită,
Unde-i valsul morții crude,
Vai de cel ce-aici colindă
Și în noaptea grea pătrunde. |
|