Prin tine mă definesc..

Sunt un trandafir. Unul negru, uscat, emanând efemeritate și melancolie.
Cei din jurul meu sunt țepii. Atât de aproape de a mea ambianță, conviețuind cu mine și distrugându-mi toate celulele.
Orice atingere și urma de admirație sunt timorate de ei.
Sunt fragil. Urmez cursul vântului care mă poartă dintr-o parte în alta, secându-mă de puteri și tihnă,
Împrejurul meu au crescut buruieni adânc înrădăcinate în pământ.
Mă sufocă. Nu mă pot dezvolta și nu îmi pot dezvălui frumusețea,
Soarele mă arde. Nu îmi mai e prieten. S-a aliat cu seceta și împreună formează o coaliție triumfătoare. Eu sunt prea obscur...
Vine toamna. Petalele mă părăsesc, dezgolindu-mi tulpina slăbită,
Și mai sunt cuvintele tale după care tânjesc. Ups, voiam să spun roua.
Când sunt pe cale de a-mi da suflarea și să îmi arunc existența în voia sorții, sunt înviorat de prospețimea dimineții.
Îmi potolește setea de pierire și îmi stinge focul înverșunării.
Păcat că momentul ăsta e compromis. Atât de scurt, iar de câteva zile inexistent.
Poate te-am plictisit și mă consideri imatura,
Asta ar fi explicația,
Dar ar trebui sa te simți vinovat pt haosul creat. Rațiunea mea e înecată, inima e îmboldită cu întrebări, iar trandafirul ăsta se prăbușește.
Totuși, gândurile mele sunt doar despre tine. Prin tine mă definesc.