Trubaduri sosesc
Și lacrimi trosnesc,
Calcă pe morminte,
De străbuni zidite.
În noapte pășesc,
Pe oameni vestesc,
Ca la orișicine,
Viața se destinde.
Și chiar daca-i nedrept,
Să fii desuet,
Viața se repetă,
Ne legă-o piruetă.
Ascultă-i si pleacă,
Du-te si te leagă,
De minte,nu vise,
De demult închise!
Se pledesc pe drum,
Trubaduri cu tun,
Din trecut s-arată,
Viața-i blestemată.
Nu te-ncrede în tine,
Poți greșii,știi bine,
La vamă te-asteaptă,
Corabia lumii înecată.
La margine de drum,călare,
Trubaduru-mi cântă tare,
Cântă dulce-amar destin,
Du-te,eu nu mai revin! |
|