Pheonix

Când tot în jur se face scrum
Curg râuri de cenușă,
Prin ruine văd un drum
Și în cale un prag de ușă.

Visul meu din totdeauna
Pare să se fi împlinit,
Să-mi cuprind viața în palme
Asta am tot năzuit.

În avântul meu sălbatic
Să renasc e tot ce sper;
De-acest chip ar arde-n flăcari
Aș scăpa de efemer !