Jocul minții

Pășesc în suburbii, impardonabil îmi dă semne clare mintea,
Încet încet mă apropii de destinație, oare reușesc în esență? Un om îmbrăcat cu un palton negru mat îmi apare în față
Deodată un sentiment refrigerent îmi inundă mintea când stau pe lângă el
Imi șoptește ceva, nu înțeleg,
Dar totuși mă irită...
Mă face să l răpun, dar ceva mă oprește,
Dispare în neant și eu inexplicabil  ma aflu la destinație,
Ciudat, ma simțeam la fel de trist pe dinăuntru aflându-mă acolo,
Oare din cauza personajului? Oare din cauza mea?
Cert e ca tot mă învârt în cerc cu scopul de a găsi un punct stabil, mintea-mi joacă feste!