Trei puncte, patru, cinci

toamna e sezonul inimilor frânte
se chircesc toate în tandem
parcă au scăpat din strigătul lui Munch
unele inimi se agață de picioarele
celor care trec strada
altele cumpără plasturi cu rivanol
de la vânzătorii din tramvai
două încearcă să-și răsucească gâtul
una alteia
câteva se împrăștie pe asfalt
și se scurg pe guri
-pe gurile de canalizare mult prea pline
de bucurești-
vibrează împreună și acoperă
manelele care se aud din scara blocului

tu când vii?
nu de alta, dar deja nu mai am sânge
în mine,
îmi miroase pieptu-a mucegai
și cred că devin încet
un perete

dar nu mă supăr
eu știu că tu ai obiceiul ăsta prost
să întârzii vreo cinci, șase
cinzeci și șase de minute
pentru tine timpul e făcut din puncte de suspensie.
hai, vino mai repede
abia am reușit să-mi prind inima de picior
înainte să-mi sară din piept.
mi-e frică
pentru lucrurile astea nu se fac chei de rezervă
hai să ne sărutăm pe la colțuri...