Printre Cioburi

Priveam cum o lacrimă îmi tăia încet pieptul,
Strălucea în lumină, în ciuda rănii adânci.
Nu mereu observ golul care mă umple,
Însă simt rana care l-a creat.
Cred că și durerea strălucește... Și plesnește în vene.

Dar acum că această lacrimă a alunecat ușor
Și mi-a despicat pieptul îmi vad inima
Împroșcând picături de sânge și-mi simt petalele căzând.
Deodată totul se înroșește, iar ochii sunt injectați
Tot corpu-mi conduce șiroaiele de sânge spre pământ
Iar locul rămâne pătat, astfel sunt sigură
Că nu voi uita cum o lacrimă îndurerată m-a tăiat.