Dansează şi cântă

Frunzele se spulberă de pământul ud,
O fată se plimbă cu părul ei in vânt,
Cu mâinile-n palton, danseză şi cântă,
Oamenii trec, doar toamna o ascultă.

Vântul suflă , iar frigul se-ndreaptă,
Către inima ei şi tot ce ea arată,
S-a întristat ca toamna cea veşnic ploioasă,
Acum ea nu mai cântă şi nici nu mai dansează.

Lacrimile-i cad, frunzele bariolate foşnesc,
Încearcă sa zâmbească, oamenii o privesc,
Ieri dansa şi cânta, acum e rece ca vremea,
Nimeni nu o înțelege, nu-i înțelege dilema.

De ce anotimpurile trec şi oamenii pleacă?
De ce problemele apar şi rănile nu vor să treacă?
De ce lumea nu cântă şi nici nu dansează?
De ce oamenii nu-s reali şi nu mai visează?