Nimic

Nimic.
Mă gândesc uneori la nimic și la toate-
Așteptând un suflu tainic și greoi în miazănoapte;
Tu, palid infinit pierdut în timp,
Fără nici un țel printre rânduri mă plimb-
Întorcându-mă din nou,
La nimic.

La nimicul tragic și tăcut cum putrezește,
Auzind neantul tainic cum prin vânturi îmi vorbește.
Si mă-ngână fără nume, năluciri pierdute-aievea,
Printre arse uscăciuni ce prin nesfârșit vor crește-
Mohorând dorul cu vântul ce în hohote s-izbește;
Neatinse de timp,
Și de orice mai simt,
Spre nimic.