mă privesc
și simt că sunt urmarită
pe fața mea ușor colorată
cu pistrui și păr și gene pe care mulți și le doresc
e o avalanșă.
e un nimic.
cândva am fost totul și îmi aparțineam,
dar am căzut, căutând oameni pe care îi uram,
dar m-am găsit doar pe mine.
și sunt mică, mică în comparație cu tine,
și îmi pare rău că te-am sfidat,
încerc doar să nu mai gândesc;
nu că aș putea să reușesc vreodata.
vreau să le povestesc cum ai ajuns aici sau
de ce acum exiști deasupra mea,
dar presupun că e prea târziu;
căci eu nu mai sunt a mea. |
|