Povești aurite de cuvinte șoptite

Îmi amintesc,
Cum îmi cântai,
Ca să adorm,
Cum îmi spuneai o poveste,
Din cartea cu basme,
Ce mi se părea atatât de mare,
Încât nu mă puteam vedea citind-o.

Îmi amintesc,
Cum rosteai fiecare cuvânt,
Cu glasul tău melodios, blând,
Ce facea ca orice basm sa prindă viață,
Și să iasă din filele frumos tipărite,
Cu literele ușor înclinate,
Și paginile numerotate.

Aș fi foarte încântată,
Să îți mai citesc o data,
Poveștile aurite,
De cuvintele tale șoptite.

Însă paginile pictate ,
Cu literele ușor creionate ,
Pot fi aurite,
Doar de o zână,
Ca tine.