Ai decis să pleci, nu te învinuiesc
Poate şi eu aş fii plecat, sau...
Aş fii rămas...
Pentru a-ți înțelege cugetul, gândirea, atracția fața de jocul mistuitor al tentației şi durerii
Mi-ai spus de atâtea ori , că viața nu e ceea ce pare
Nimic nu e întâmplător şi totul e o întâmplare
Aşa ai vrut să te arăți,
Doar o simplă intersectare a două suflete?
Fără să laşi amprente?
Fără să ai personalitate?
Îți simt chemarea, iar asta ia din greutatea cununii de spini,
Însă o înfige a doua oară mai adânc...și doare..
Căci nu ştiu dacă e doar o rază a stelei ce a dispărut de mult... |
|