Împărtăşanie

Făcându-mi gargară cu sânge
Am observat că firul alb care ne lega
S-a desprins de incheietuia mea şi a ta
Şi acum umblă singur
Încercând să ne lege capetele de cuieie bătute în perete.
Mă uit oarbă cum viermele se şerpuieşte
Divin, parcă, în propriul iad
Făcând şi din patul nostru gard de sârmă ghimpată.

Nu o să mă creadă când o să le spun ce am văzut,
Nici atunci când nu o sa le spun ce nu am putut să văd.
O să se uite şi ei la mine în timp ce
Mă încolăcesc nestingherită în jurul gâtului tău
Furându-ți nu doar suflarea dar şi
Făcându-mi gargară cu sange
                                          sangele Tau.