Atomifiere a pisoilor

Mă macină gândul că nu sunt o pisică
De orice culoare,
De orice rasă,
De orice mărime,
Fiindcă noi ca oamenii suntem mult prea mari
Iar ele, oricum ar fi, sunt mici.
Poți chiar să le transpui
În spațiul cuantic
Pisicile având mărimea perfectă,
chiar la limită,
Să ajungă și mai micuțe.
Și mă gândesc la cum ar fi să
Ne ciocnim printre stele,
Ca niște pisici-rachetă în devenire.
Să ne propulsăm în timp,
Dar upsa mi-am lăsat coada înfiptă în
Crucea lui Iisus
Asemenea sabiei din piatră a lui Merlin.
Și m-am apropiat de pământ,
Ca să ii ating barba unui vrăjitor,
Dar m-a tras de coadă...
Am mieunat prea tare
și m-au găsit romanii.