Promisiune

Mai știi când stăteam pe o bordura
Undeva într-o furtună și tu mă țineai de mână
Și mă protejeai de propria persoană
Să nu fugă în ploaia de toamnă,
Erai acolo mereu pentru a mă salva de furia lumii,
Dar acum îmi țin de cald cu amintiri trecute
Și știu că am crescut și ne-am schimbat.
Însă mă uit înapoi si încă vad doi copii
Ce în mijlocul furtunii și-au promis să nu-și dea drumul mâinii,
Chiar și de ar veni sfârșitul lumii.