Mulți o știu, puțin o cunosc

Iubire, o iubire!
Ce mi-ai făcut tu mie?
M-ai ridicat din negurile disperării,
Aducându-mă pe culmile visării,

Totuși, cum ești tu imparțială,
M-ai ales dintr-o mie
Să gust din suferința neagră
Transformându-mă într-o copie.

Din cea de ieri, azi sunt alta
Care mulți n-ar realiza,
Din cea de ieri, a rămas o copie
Pe care doar tu, o mai poți salva.

Lumină, o dulce lumină!
De ce vrei să mă lași așa?
În singurătatea macabră,
A celor meniți pentru altceva.

Cum ai uitat de mine,
După câte s-au întâmplat?
Mă izgonești din tine,
În ciuda timpului etalat?

Dar, acea așteptare cruntă,
A unui răspuns bine știut,
Se lasă pierdut în ceață,
De-o viață ce-a trecut.