Portocala mea

Printre oglinzi pline-ți de reflexie
Te rătăcești contemplând viu asupra roiului de albine care ți se plimbă prin căpățână
Te plimbi prin partea plină a anului căutând partea plină a paharului
Cabalistică, dar nu prea, vrei să nu pari febrilă dar o lumină licurindă te frapează
Dorința cardială de iubire îți invadează simțurile și cu o singură atingere te activezi
Atingere clementă plină de emoție pur latentă
Sufletul pe tavă, mâna-n buzunar și privirea-ți pierdută de la atâtea schimbări de stări neînțelese, nici măcar de tine
Îți transpui durerea pe-o hârtie veche care se pierde prin sertare
Și-ți lași "eu-l" să alunece pe-o coajă de portocală
Tu ești nuanța portocalie
Cinică si fotochimică.

O fotografie se desprinde din copac și pe jos cade o portocală...
Să fii tu oare portocala mea?