contratimp

uneori karma își desprinde părul în fața mea
când mă trezesc înainte de răsărit
ceasurile se opresc & rămâne noapte
până deschid draperiile ochii

mama îmi schimbă cearșafurile după stare
săptămânile reci presărate cu țipete-
acoperite cu un material moale roșu
companie solitară coatelor mele obosite

deodată cu prima paralizie în somn
hainele de pe scaun formau prisme de lumină-
mă sugrumam în nepuțința mișcării iar
monstrul stâlcit de sub pat îmi trăgea cearșaful
de sub fund cu fața în pernă

schelălăitul câinilor maidanezi era
ca un disc de vinyl la 852Hz healing fq
timpanele îmi creșteau ca aluatul la căldură
alb dens ca respirația mecanică

tata nu mai urcă niciodată la etaj
mama stă blocată în pragul de la intrare
un antrenament în chin
să te complaci în miezul zilelor top 1/10
never again

suntem pe mecanismul de răcire
aprindem lumini în camerele celor care nu mai sunt
de parcă un doamne ajută & un fum
nu erau destul