Nu poți fugi de iubire

Copilă, clasa a 8-a, curajoasă, zglobie
L-a întâlnit pe el un tip interesant
Ea era peste tot ca o flacără vie
El i-a intrat în suflet și nu a mai plecat.

Trecură ani vreo trei și tot se mai iubeau
Ea avea vise mari și nu dădea înapoi
Distanța, certuri lungi deja îi despărțeau
Din tinerii zglobii, erau doar triști și goi.

Iubirea a mocnit, dar ei au suprimat-o
Și au primit în viață alți oameni cu impact
Oricât era chemarea, cei doi au ignorat-o
Credeau iubirea veche că-i bună de-ngropat.

Au trăit experiențe cu oameni diferiți
Și-au creat amintiri și s-au tot modelat,
Au fost nebuni și veseli, au fost chiar și iubiți,
Înscă iubirea lor ascunsă, în timp, nu a cedat.

Ea l-a vegheat din umbră, știa care-i e calea,
Îl mai zărea în poze sau mai afla povești,
Deși a vrut să-i scrie, a ignorat chemarea
"Copilă vezi, orgoliul, te lasă să tânjești! "

Au crezut că se uită, vor fi doar doi străini
Ce se vor revedea în micul lor Onești,
Crezut-au că vor fi necunoscuți cu amintiri
Ce nu vor bea cafea și n-or spune povești.

După vreo 4 ani în care n-au vorbit,
Însă la orice pas unul de altul au știut,
Destinul i-a ghidat și ei s-au întâlnit
Și a fost chiar ca și când nu s-ar fi pierdut.

Au stat iar la povești și larg ei au zâmbit,
Depănau amintiri și ospătărițele-i priveau
Vedeai de la distanță cât de mult s-au iubit
Și de priveai atent, știai că ei încă se iubeau.

Trecură o zi, chiar două, erau nedezlipiți
Și se plimbau agale pe vreme friguroasă
El stă pe loc și-i spune cu ochii umezți
Ce a pierdut odată, din mână nu mai lasă!

Părinții sunt surprinși, trecut-i dat uitării
Și îi îmbrățișează pe cei doi ghidați doar de destin
"Uitați de despărțire, faceți loc împăcării
Se pare că ne e predestinat să ne iubitm."

Viața le-a purtat pașii pe căi necunoscute
N-au râs ei împreună, nu și-au șters lacrima
Au fost vreo 4 ani de căutări neîntrerupte,
Însă prima lor dragoste, le e și ultima.