Hide and seek(cred că m-am îmbolnăvit)

Îmi număram degetele.Sub anormalitate ,
Lipsea unul.
Era acela de care mă țineai plângând la grădiniță
Când mergeam împreună
Închideam ochii în autobuz
Ca să pot visa
Îți simțeam mâna rece,
Știam că, ...și cum ...plângi
De-atunci,
Îmi închid ochii în fața
Tristeții,
Mulțumesc.
Simt că renasc de fiecare dată.

Dacă ar știi autobuzul..
Dacă ai ști și tu
De câte ori am re-nviat,
Ar închide toată lumea ochii
Și ți-ar aștepta atingerea rece.

E atât de trist când stăpânul unui obiect dispare
Parcă obiectul tânjește să-l reatingă
amprenta atât de ușor de recunoscut.
Erai stăpânul mâinii mele
Și-al vieții mele
Demodat sau nu
Aștept în căsuța poștală o vedere
Dar totuși
E atât de "parcă ai fi la grădiniță"
Să aștepți ce știi că nu o să mai primești niciodată

Eu
Sunt în stație,aștept autobuzul
Tu?
Nu vii?
Ce dacă suntem mari acum
Încă ne putem juca
Și bolnavii se joacă nu?
(Dar tu nu ești bolnav doar pentru că ești mare...)

Știi,
Când ajungi acolo
Cu autobuz sau fără
Simt,
Știu
că nu plângi.
Zâmbești la mine
Ascuns după un deget.




Și e trist mamă,
Și eu...
M-am făcut mare
(m-am îmbolnăvit?)