Secunde

La-nceput a fost lumină
Și-a-nceput să prindă sens
Cu fiecare secundă
Am primit un univers
Anii trec peste un trup
În abis se-neacă asemeni
Sufletul ce-i pur născut
Și nu-i înțeles de nimeni
Un spectacol este tot
O scenă, un simplu actor
Un public sau dimpotrivă
Sala goală, lumini stinse
Însă nu se concentrăm
Pe asemenea premise
Scopul nostru de fapt este
Sa trăim în armonie
E mai greu decât ai spune
Că se poate...

Piedici ne punem mereu
Tu-mi pui mie, pun și eu
Doar iubirea mai salvează
Suflete din innecare
E religie cântată,
E dorită cu ardoare.
Poți iubi, poți fii iubit
De oricine, de orice
Căci din ea tu te-ai născut
Și în suflet tu o porți
Cel puțin așa cred eu
Că e viața de trăit.

Dacă trei secunde aveam
De trăit
Două ți le dăruiam
Iar pe una o păstram
Și o aruncam spre stele
Să se piardă și să fie
O sclipire printre ele
Mică, neînsemnată dar
Tu la stele când priveai
Fără să știi, mă vedeai.
Atunci, eu aș fi trait
Odată cu tine chiar,
Multe nopți ți-aș fi zărit
Seninul privirii tale
Si astfel eu mai vedeam
Si zi, și lumină, viață,
Cer iubire, dimineață...
Așadar, trăiam atunci,
Mai frumos... cu tine alături.