Colier de mărgele

Mă scufund în întunericul vieţii.
Lumea din jurul meu are mari pretenții
Respir greu și apăsat,
Îmi lipesc trupul de peretele pătat,
Pătat de regrete amare.
Simt că nu mă mai pot ține pe picioare.
Ajung să mă las pe podeaua cea rece
Durerea de cap parca nu-mi mai trece.
Încerc să mă ridic încetișor
Muzele mele îmi șoptesc povești de amor.

Mă afund în durere,
Dar de la o vreme îmi face plăcere.
Subconștientul meu te cere.
Smulg de la gât colierul de mărgele,
Îmi doresc să simţi și tu cât simt și eu...
Atunci o să realizezi cât mi-a fost mie de greu?
De ce nu ai rămas?
De ce ai plecat și m-ai lăsat fără glas?
Întoarce-te la mine!
Bătăile inimii mele sunt pentru tine.

Trupul meu lovit parcă te cheamă,
Închid ochii și în capul meu se formează o dramă.
Totul îmi lasă un gust amar,
Mă chemi și mă ajungi iar și iar.
Povestea noastră are un anumit tipar,
Când te văd îmi vine să dispar.
Este în zadar!
Jucăm un joc mult prea murdar,
Mai bine te las decât să sufăr iar.