trăiesc, nu mă treziți!

văd lumea prin propria lentilă, cristalin(ă), biconvexă.
oamenii- un fel de Fata Morgana. atmosfera e opacă;
plouă şi-mi clarifică imaginea despre menirea noastră:
suntem în fața liftului,
apăsăm pe buton şi aşteptăm.
suntem grăbiți, liftul este stricat, urcăm pe scări până la 4.
ai obosit şi dormi mai bine la noapte.
ne imaginăm 3 sferturi din viață; "creăm o lume mai bună".
realitatea e scurtă şi plictisitoare,
avem doar lucrurile accesibile, palpabile,
simțim doar durerea fizică-
senzație temporară.
trăim o fantezie, iar în vid,
angoasă.