CH-OH

Te vin, te vin, te vin.
Mai bei?
Mă uiți aici, ce chin...
Ce plăcere, mă iei!

Mă temi, te tem.
Vii, ca la recviem.
Pleci
Înaripat, cu pene, zeci.

Te temeam, mă temeai.
Arici cu suflete de scai,
Când
Nu ne vom mai cuprinde-n gând?

Ieșind din bar,
Nebun, hoinar,
Negru-hornar,
Zburam din felinar în felinar.

Ca să polenizez lumina,
Și s-o transform în miere.
Cum poate suporta albina
Să zboare și să zbiere?

Căci zumzetul nu-i altceva
Decât un urlet.
Un sunet
Peste sunet
Sub un sunet.
Un pui miniatural de tunet.

Repetitiv
De parc-ar fi
Sindromul Tourette.

În fața scării blocului, ca de-obicei,
Fumau un grup de tinerei,
Fete de împărat și zmei,
Cu cai, cu regi și cu jochei,
Și eu, bețivul dintre ei.

Și ca să fiu în ton cu lumea,
Să spună că-s și eu ca lumea,
Am luat din cartier doar lumea
Mai bună decât ce se numea
În noaptea aceea, "cei ca lumea".

Și am fărâmițat întreaga lume-ntr-o țigară,
Nu-i frig afară,
E doar prea cald în suflete.
Dați-mi voie să îmi aprind țigara cu sufletul dumneavoastră.

Fumează-n liniște cu toții,
Eu, cu mine și cu restul lumii.
S-au strâns din cartier toți hoții,
Strămoșii, bunii și străbunii.
Să pufăie din pipa lumii.

Când m-am trezit, am dat cu capul de podea,
Și am picat,
De sus, din pat,
Jos, bolovan,
Și mi-am lipit obrazul roșu de tavan.

Să fie roșu o culoare potrivită
Pentru ură?
Pentru gură?
Pentru bine?
De rușine?
Roșu e o culoare reușită.

Dormim în paturi supraetajate,
Să fim mai aproape de podea sau de tavan?
Alegem să dormim în paturi supraetajate,
Și s-ațipim citind pe brațe de divan.

Ațipitul e doar un geamăt
De oboseală în toiul zilei
Și umed ca un colț al filei
Pe care am întors-o în treacăt.

Când m-am trezit din vis, vei fi aici?