copacul

m-am așezat lângă un copac,
contemplând.
vedeam oamenii cum
mureau de dor,
de tristețe,
de singurătate.
unii fugeau spre locuri neștiute,
căutând persoana care
li s-a dezlipit de pe spate,
în agonie.
plângeau de jale și acopereau
cu zgomotul acela grav
ciripitul păsărilor.
unii care treceau pe lângă mine
erau slăbiți și plini de durere,
neștiind când anume sau
dacă
vor găsi persoana fără de care
au rămas simple jumătăți.
corpuri incapabile de a trăi
fără dulceața negului
de pe ceafă.
mulți renunțaseră demult,
iar alții erau parcă prea calmi,
siguri că destinul o va aduce
pe ființa iubită
lângă ei.
eu doar stăteam.
îmi văzusem jumătatea
aruncându-se din vârful copacului.