Indiferență

Dar cine ești tu?
De te crezi
Stăpân al viselor mele.
Apari în gânduri
Ca-n povești
Și n-aduci mângâiere,
Ci liniștea mi-o tulburi
Iar și iar
În fiecare seară,
Zdrobindu-mi sufletul amar
Cu-a ta mare răceală.


În loc să vii
Să mă cufund
În ale tale brațe,
Tu stai pribeag
Printre străini
Și nepăsându-ți, poate.
Că sufletul mi-a înghețat
De-atâta nepăsare,
Iar gandu-mi zboară ne-ncetat
La a ta sărutare.