Subiectivism universal

Vrei să faci ceva?
Ieși și vezi cerul
Plin de stele.

Nemărginirea nu stă în distanță,
Stă în persoanele pe care le-a luminat
Lumina întunericului.

Poate că luna nu e protagonistul nopții...
Știu și eu...
Eu văd noaptea ca pe un sentiment:
E sentimentul meu..

Uit de tot și-mi arunc
Fețele care încearcă să fie...
Milioane și dese
Rămân o ființă lipsită de apărare.

Dar îmi place.
Ne străduim atât de mult
Să aruncăm totul spre exterior,
Pe când interiorul plesnește de lumină.
Motivele există,
Rea este calea.

Ce se întâmplă atunci când plângi?
Sau când ești dezamăgit?
Lumina iese:
Și clapele negre ale unui pian
Produc sunete.

Nu mă consider o ființă
Revelatoare.
Vreau să-ți amintesc faptul că
Dincolo de haos stă ceva nemărginit,
Se numește VIAȚĂ.
Și tu ai primit.