Poezia cu simțiri

Pe o hârtie gălbuie,
A căzut o picătură de cerneală.
Stiloul negrotei a început să scrie
Povestea spusă e poezie
Tristă, dar dulceagă,
Luminată, dar întunecată,
Ca un suflet de om...

A început să plouă,
Prin cuvinte pe hârtie
Și s-a format o poezie.
Cu aripi întinse de sentimente
Simetria perfectă de simțiri
Si totuși palide trăiri.

Nebunia sufletului,
Fațada omului,
Ce a încetat de mult
Să-și găsească drumul spre casă
Pe roua cerului de alabastru
El nu mai vede nimic senin.
Poezia merge în continuare
Dar stiloul se oprește ...aici.