Când flăcările poeziei mele se vor stinge,
Iar eu mă voi cufunda in abisul de jale,
Doar atunci...
voi nega intru totul neajunsul,
Și-l voi abandona gol in fața morții.
Dar il voi condamna nemilos cu jale și sânge,
Căci eu nu ofer morții neajunsuri drept tribut,
pentru nemurirea tăcută a gândului,
Ba chiar îi declar război in eternul creației,
Căci profunzimea în care se pierde și desfată gândul
Își are leacul doar în fața vălului de moarte
Iar nici măcar iubirea mea,față de dânsul,
Nu-l poate scăpa din gheare nemiloase ale abisului in pierire. |
|