Mi-e dor...

Mi-e dor de zâmbetul ce-mi atârna de gura
Mi-e dor de ochii mari deschiși privind spre zări
Mi-e dor să simt ca soarele răsare
În sufletu-mi pustiu si gol.
Nu-mi cere să mă schimb
Să redevin, cum mă vedeai-nainte
Nu pot,nu mai există fericire
Nici zâmbetul ce-aveam odată
Nu-mi mai străpunge fața
Nici lacrimă, nici plânset
Nici povară
Sunt gol, si simt că-s umilit
De lumea întreagă de afară.