vizune distorsionată a realității

vezi praf de stele.
îți cresc aripi în goana după vise.
păsările îți înțeleg graiul.
când te trezești dis de dimineață ești doar tu și soarele.
dar te înșeli amarnic.
răsăritul apare la fel pe cer și pentru criminal
și pentru copilul care se joacă in fața blocului.
râsete.
din râsul tău colorat,
din improvizația actorilor pe scenă,
din aplauzele spectatorilor,
cortina se ridică.
și luminile se închid.
întunericul revine,
vizorul prin care te uitai se acoperă
imaginea se șterge.
realitatea e aici.
simți degetele cărnoase ale destinului punându-ți palma la gură.
îți astupă uimirea.
îți e renegată contradicția.
te ai propulsat în scenarii,
erai departe pe o catifea roșie:
material din care s-a confecționat o felicitare.
gaura cheii tale e hrănită din speranțele scrise pe hârtie de pământeni,
hârtie care ar trebui să înlocuiască sentimente
și urări de aniversare.
speranțe care te smulg din mâna destinului
te trimit în peisajul absurd străin.
locul tău aparține tendoanelor sorții.
prezența destinului nu e fictivă,
nu e o proiecție astrală.
destinul e viu în carne si oase.
e un om făcut din aceleași materiale ca și tine,
iar mâna lui tremurând te atinge.
destinul tu îl dictezi.
îți șoptește suav la ureche,
într o manieră fugitivă
pe ascuns,
un cod secret:
destinul ești tu.
îți definește trăirea.
mâna care tremură e mâna ta.
te vezi in oglindă.
e propria reflecție
în care buzele tale se mișcă involuntar
reflecția scuipă cuvintele:
,,tu ești singur,
nimeni nu te salvează,
tu o să mori si ești doar un clovn care alimentează carnavalul existenței."
apoi clovnul îmbătrânește.
e înlocuit de altul care amuză copiii
copiii care au fobie de clovni,
sunt speriați până la moarte.
circul e plin de animale care se mănâncă între ele,
dar tu trăiești din cuvintele scrise pe o felicitare a unei zi de naștere.
la mulți ani!
cu fiecare an împlinit te îndepărtezi de nașterea existenței tale
și te apropii de nașterea morții tale.
dar nu uita: Fii fericit si copile, zâmbește!