L&R

Noaptea, sub clar de lună
Bântui poteca de pe deal cu un trandafir în mână
Petalele-is sângerii precum lichidul de pe mine
Oh, am uitat! Sunt pictată haotic cu sânge.
Popescu sub un copac uscat
Scot din buzunarul pelerinei fidela mea prietenă,
Lumina reginei se prelinge pe ea
Cu mișcări fine cu degetul o mângâi
Ea, nu e pe deplin mulțumită.
Tânjește după Roșu, îl vrea, e flămândă
Nu mai are răbdare, vrea să îl guste
O plimb ușor pe arborele stâng de sus până jos,
Când ajung iar sus, o apăs o duc încet
Roșul iese încet și își sărută pătimaș iubita
Începe un dans până la rădăcină,
O iau iar spre vârf, focul pasiunii e și mai intens.
Începe să plouă, apa se amestecă cu Roșul armonios
Tunete și fulgere își fac apariția,
Acompaniază intensa piesa de teatru,
Spectacolul e pe sfârșite, Roșul nu mai curge
Lera se oprește și își mai sărută odată iubitul.
Acesta însă nu mai reacționează, a încremenit,
Lera se retrage și se refugiază în culcuș
Roșul stă nemișcat pe pielea mea
Cortina e trasă peste el
Obrajii imi sunt uscați precum deșertul,
Lacrimile au înmărmurit pe ei.
Amintirea lui e motivul vieții lor,
Imi alin durerea cu o poveste,
Una de iubire cu Lera si Roșu