Iubirea dăinuiește mai mult decât o floare

Ar fi trebuit să-ți tai oblic tulpina, că doar voiam să reziști cât mai mult,
Dar aș fi putut doar să scurtez din minciună, de la bunul început.
M-am îndrăgostit de tine, mugure, nu te-am mai apucat adult,
Și dau vina tot pe mine, că m-ai iubit în ultimul minut.

Dacă mă asemăn și eu cu o floare, una a soarelui mă poate defini,
Ai urmărit cum pălesc și fără știre, în zori nu ai mai putut veni.
Să-mi fi stat oare mai bine, într-un buchet de trandafiri?
Cu ce scop, totuși, asemenea dorință, când știu că într-un final...și ei vor ofili.

Mi-ai oferit totul, dar n-am avut nimic din ce mi s-ar cuveni,
Mai simplu era să trăiești fără apă...decât să mă poți mulțumi.
Acum stai fără grijă, fără grijă că ne vom mai întâlni,
Parfumul meu să-ți rămână cea mai grea pedeapsă, în veci nu-l vei putea înlocui.