O altă lume

Ochii verzi ca o pădure
M-au transpus în altă lume.
Într-o lume minunată,
Unde-am vrut să fiu odată.

Am înaintat prin ea
Crezând că ajung undeva,
Undeva unde nu-s mort,
Unde să traiesc eu pot.

Drumul mi l-am continuat,
Prin miraje-am colindat,
Ca s-ajung unde am vrut,
Intr-un loc nemaivăzut.

Tot mergând mă întristam,
Lumea mi se-ntuneca,
Iar copacii din pădure,
Crengi goale si mărunte.

Continuând să merg, să sper,
Se lăsa un mare ger
Care corpu-mi îngheța,
Care-ncet mă omora.

Am ajuns într-un final
La un punct, un terminal
Ce o râpă-l definea
De unde-un strigăt se-auzea.

M-am speriat, m-am panicat,
Padurea-ntreagă s-a schimbat.
Părea o zonă bântuită
Și a-nceput să-mi fie frică.

Mi-am dat seama c-am pierdut,
Că-i o greșeală ce-am făcut,
Că n-am un drum de-ntors,
Că de puteri sunt total stors.

Un ultim lucru ce-l voiam,
Suferința ce-o trăiam
Să se-ncheie de odată,
Să n-o repet altă dată.

Unica șansă ce-o aveam,
În râpa goală de-o vedeam
Să sar, să mor,
Să nu mai simt măcar un dor.

Am stat pe gânduri, mă-ntrebam,
Prin amintiri îmi răsfoiam
Și am decis să sar, să mor,
Să nu mai simt măcar un dor.