Dragostea în două ipostaze

De alungul istoriei iubirea a învins
Și armate întregi să lupte a convins!
Căci mii de oameni au luptat orbește
Pentru iubirea unui singur rege

Paris: - Arunci cu putere și nu te stăpânești până nu primești ceea ce dorești! Ești o forță mută, dar vorbești pentru mine...Sunt împăratul lumii! Dar tu mă controlezi...Însă,nici unul dintre noi nu vrea să te oprești!

În fiecare zi o luptă ei străbat,
Luna și soarele mereu se despart
Pe bolta cerească de-o tăcere mută
Pe cerul însorit de-o liniște absurdă
Ei rar se întâlnesc...
Și nu prea reușesc sa spună multe

Soarele: Dar glasul ei mângâietor,glasul lunii ce mă cheamă,eu aș veni cu drag. Dar când să vin?Și unde?

Luna: O,vei veni si vreau să știi că oricât timp ar mai dura, eu tot pe tine am să te aștept. Dar mai ales aș vrea să știi, că te iubesc!

Soarele: Acum, iarăși vine noaptea, iar eu am să eclipsez, frumoasa ta splendoare și am să te aștept!