IMN CĂTRE NOAPTE

Imn către noaptea cea din urmă,
Când Nirvana prăpădește orice dubiu
Sorbindu-ne pătimaș lumina din ochi.

Când toate eu-rile noastre parcă se adună
Sub pleoapele noastre plăpânde
Și temătoare de soarta deja întâlnită, reîntâlnită.

Imn către noaptea cea dintâi,
Când frânturi din suflet s-au desprins
Precum petalele vișinilor abia înfloriți primăvara.

Când cuvintele lui Platon și-au arătat chipul,
Urât de mii de ani de îndrăgostiții
Căzuți în beția cuvintelor rostite fără sentiment.

Imn către noaptea ce va urma,
Când vom așeza sufletul incomplet
Într-o cutiuță poleită, căptușită cu amintiri.

Și vom aștepta, tăcând în taină,
Vindecarea, plecarea, întoarcerea,
Noua căutare a aceleiasi iubiri.