Nu mă părăsi...

Privește în gol și amintește-ți:
       Cum ți-am umplut golul pe care l-ai avut în tine cu trupul meu gol și inima mea goală acum de tine.
       Cum m-ai privit gol de orice fărâmă de iubire,lăsându-mă goală acum de tine.
       Cum înainte să-mi îmbrațișezi trupul cu ardoare,îmi îmbrățișai privirea goală acum de tine.
         Cum îmi mângâiai buzele ca nisipul și îmi sărutai gura ca marea goală acum de tine.
         Cum ca un copil ce răul nu-l cunoaște, te-ai avântat în lumea mea goală acum de tine.


       Ca roua dimineții mi te-ai scurs din brațe...
         Iar lacrimile mele ca roua dimineții...
         Izbit-au dor și jale ca frunza ruptă-n vânt
         Zâmbit-ai către mine și m-ai lăsat plângând.


      Cât m-a-ncercat durerea,suspinul și amarul
      Și numai al tău zâmbet mi-ar fi oprit calvarul
      Dar nu-i,nici tu, dar poate...
      Ai să zâmbești,iubire, de acum, pana la moarte!