Oblivion

Tușesc în întuneric, cu ochi de peste,

Culorile s-au scurs în epoci, stoarse de secunde, stoarse de spațiu: vidul inimii păgâne.

Amintirile au parametrii, existența dovedită prin gând,
Gândeste-te la trasul apei, toată mizeria expediată undeva, pe alte conducte, în alte ape,
Cu cât mai departe, cu atât mai uitate: ignoranță.

Ai auzit de pisica lui Schrödinger? Mort și viu pana la momentul observării,
Mă simt claustrofobic lângă flaconul de otravă,
Oare Pandora e salvarea noastră?