Trist apus

Parfum apus pe gulerul cămășii mele,
Precum scăpatul Soarelui într-o ultimă oră de vară.
În ochii tăi tulburi s-a adăpostit furtuna toamnei...
Cu roi de frunze arămii și păsări rătăcite,
Căldură absentă.
Iar mângâierea picurilor reci de ploaie tristă,
Parcă-mi lovesc trupul amorțit...
Mă suflă vântul șubrezit de vreme,
De parcă aș fi o frunză a anotimpului ruginit.