Noapte cristaliă

Ziua se odihnește în aceste cesuri
Și toți stau moleșiți de patima somnului.
Eu însă de abia acum mă trezesc
Din amețirea repetitivei rutini.

Privesc în zare si văd nmic, dar simt tot,
O peliculă de vrăjitor a acoperit acest loc,
Luna își etalează fața palidă de moarte
Ce este vie totuși prin formele sale frumoase.

Mă visez într-un tei cu însăși Atena.
Ce iubire platonică mai este și aici!
Florile albastre ne înconjoară din plin,
Luceafărul surâde trist la acest paradis.

Lupii în haită se strâng spre a ne păzi,
Câteva vulpi apar și șoptesc fapte marețe,
Chiar și un bătrân dragon ca să ne povățuiască
Îmi zice: "Trezește-te din visarea asta bolnavă!"

Sunt înapoi în acest plan pământesc;
Ziua a venit și eu în pat ma regăsesc gânditor.
O imagine dintr-un trecut imi apare în față:
"Două figuri neclare, dar atât de cunoscute..."